Visegrad Post da de pamant cu Iohannis si cu Basescu pe tema “dictaturii COVID-19”.
Imaginează-ți un stadion acoperit, amenajat ca tabără de refugiați. Ceva de o originalitate izbitoare în comparație cu instalațiile obișnuite ale UNHCR (agenția ONU pentru refugiați), pereții de carton care separă paturile unul de celălalt, fara coridoare de acces și fără tavan, astfel încât fiecare „cameră” să rămână perfect vizibilă, atât de pe coridoarele menționate, cât și din tribune. Jeremy Bentham și Michel Foucauld au visat-o, Klaus Iohannis a făcut-o: Panopticon, această închisoare în care un om poate urmări o mie fără să se ridice de pe scaun, a devenit astăzi realitate. Acest tip de instalație care, timp de câteva zile, a fost fotografiată zilnic, la București si la Cluj, a fost vizitata de șeful dictaturii militare românești, Klaus Werner Iohannis.
[wpedon id=534]
Aceste instalații, create în cadrul unui parteneriat între companii multinaționale (adevărații proprietari ai „RO” ) și „Statul român”, ar fi destinate, în timpul celebrului „vârf al infecției”, pe care îl așteaptă toată Europa post-comunistă ca pe venirea lui Mesia, pentru a adăposti „asimptomatici”, internati forțat, având în vedere că este greu de imaginat un bărbat sănătos care se duce de bună voie într-o tabără de refugiați. Desigur, celebrul vârf nu se va întâmpla niciodată, cu atat mai mult în România decât în restul lumii post-comuniste, din motive pe care le-am explicat deja în altă parte. Dar, întrucât aceste tabere sunt, în orice caz, destinate pacienților asimptomatici, singura bază legală pentru posibila lor detenție va fi rezultatul unui test … efectuat de servicii din același stat care îi va înconjura. Și ei înșiși nu vor avea nicio modalitate de a supune această judecată expeditivă expertizei unui terț. Cu alte cuvinte: cu vârf sau fara vârf, habeas corpus, în România, s-a terminat.
Printre numeroasele praguri calitative pe care această inovație română le relevă în trecut, trebuie să menționăm:
-stabilirea unui precedent legal: dictatura Covidiană intenționează, prin urmare, să înlocuiască arestul la domiciliu cu închisoarea, pur și simplu.
-un prag cognitiv: luând în considerare blocarea „infectării asimptomatice” în aceste lagăre gigantice lipsite de orice echipament medical, junta de la București recunoaște, implicit, că marea majoritate a tinerilor infectați și / sau fără boli cronice nici nu observă întâlnirea lor cu virusul. Prin urmare, recunoaște implicit și faptul că, în afară de persoanele vulnerabile (peste 65 de ani și / sau bolnavi), care, în orice caz, își părăsesc cu greu casele (fie din cauza conștientizării pericolului, fie din cauza lipsei de mobilitate autonomă) , persoanele care au rămas afară nu ar avea niciun risc extraordinar de a fi infectate de prizonieri. Prin urmare, incarcerarea devine în sine o dovadă a propriei inutilități. După suprimarea gândirii logice, aceasta nu va împiedica desigur mulțimile feminizate și isterizate să aplaude această grandioasă inovație în slujba „sigurantei” lor.
-Evident, intensa acoperire media a acestei inițiative, datorată unei întreprinderi mixte-corporatiste demne de epoca de aur din America Latină, nu este, în sine, menită să salveze “popularitatea” imparabilă a lui Klaus Iohannis, ci mai degraba pentru a testa terenul.
Traian Basescu spune ca, in opinia sa, aceasta stare de detentie va fi, probabil, anuală, sau chiar permanentă. Și din nou, este o certitudine pe care o exprimă: după ce, în timpul celor 10 ani petrecuti de Basescu în fruntea țării (2004-14), a facut o treaba comparabilă cu cea a lui Boris Elțin în Rusia sau Ferenc Gyurcsány în Ungaria (politici economice criminale :reducerea salariilor și pensiilor, devastarea funcției publice etc.), Traian Băsescu este puțin probabil să ajunga vreodată mai sus de 3%-5%, unde partidul său de buzunar (PMP – probabil cu un ajutor discret din partea STS în numărarea voturilor) stagnează, grație unori resturi de electorat clientelar. Și astfel de cuvinte sunt chiar mai puțin susceptibile să-i sporească popularitatea decât „selfie-urile lui Iohannis în fața Panopticon”. Prin urmare, ele constituie, evident, un balon de testare, lansat – în principal pe rețelele de socializare – pentru a testa docilitatea unei populații care este deja supusă celui mai înverșinat regim din Europa și deja plătește cele mai mari amenzi (desi se află în partea de jos a clasamentului salariilor europene).
Concomitent cu acești pași în mentinerea „sigurantei sănătății publice”, avem si închiderea de către autoritățile române a diferitelor site-uri de presă de opinie (în special a celor apropiate de naționalismul ortodox), care s-au facut vinovate de prea multă gândire critică cu privire la povestile Covidiene.
Aici găsim o caracteristică importantă a României post-1989, așa cum am remarcat de multe ori în aceste cronici: paradisul reprocesării deșeurilor toxice, România servește și ca laborator în aer liber, pentru teste de dimensiuni de viață care duc la validarea diferitelor tehnologii (dure sau soft) considerate potențial periculoase. Aceste “teste” variază de la „5G” , până la tehnicile ingineriei sociale din criza COVID-19.
Și asta, pentru că acest laborator prezintă, la nivel politic, un risc de explozie minimă: românii de astăzi nu au, în mare parte, identitate națională și – în afară de cei zece mii de patricieni de la cârma Securității – identitate de clasă; Față de deteriorarea condițiilor de viață, primul reflex al românilor tineri și ambițioși este să emigreze – în niciun caz să caute să-și asume responsabilități colective. Chiar și identitatea lor religioasă -singura care a demonstrat o anumită eficiență mobilizatoare – este astăzi compromisă, pe de o parte, pe măsură ce această veche țară ortodoxă devine (precum Brazilia și atâtea țări din Sud) neo-protestantă ; pe de altă parte, datorită discreditării accelerate a unei Biserici Ortodoxe Române anexată de Securitate și care ulterior nici nu reușește să producă un simulacru convingător de rezistență – fie în fața agendei LGBT, fie mai recent, în fața dictaturii COVID-19.
În final, pentru cei care m-ar suspecta că scriu cu tusa groasa, nu pot rezista plăcerii de a traduce un pasaj din cuvintele menționate mai sus ale “marelui lider naționalist român”, Traian Băsescu:
„Românii sunt o națiune docilă; nu s-au revoltat când, in criza din 2008-2012, am aplicat cele mai dure măsuri din lume; nu se vor revolta nici acum, chiar și sub cel mai dur regim din UE. “
Traian Basescu
Demotivant de Motivant 